Rudele de la oraș ale unui copil de la țară trebuie să aibă un puternic rol civilizator. Cel puțin în cazul meu așa a fost, iar asta a reprezentat poate o fereastră pe care am fugit de la țară spre oraș. Am primit de la rude haine, multe cărți, mai apoi muzică. Am purtat, citit și ascultat tot cu o sete avidă și o dorință de a mă deschide altor lumi în afară de cea înnoroiată pe care o știam eu.

Cărțile le citeam cel mai adesea prin pădure sau prin poieni păzind animalele. O groază de cărți au fost purtate pe toți coclaurii prin sacoșe, pe sub tricouri, la curea sau pur și simplu în mână. Au ajuns devorate și jerpelite, murdare și, pe ici pe acolo, încărcălite. Pe unele mi-am scris obsesiv numele de mai multe ori la început sau sfârșit, dovadă a dorinței de căutare e unei identități, oricare ar fi fost ea.

Am citit Colț Alb așa cum le-am citit pe toate celelalte, ca un animal – prin stufărișuri, prin luminișuri, pe trunchi de copaci, pe malul vreunui râu sau al unei râpe, la margine de potecă sau cocoțat pe gard. Citeam până pierdeam animalele, s-a întâmplat de câteva ori asta, sau până mă dureau ochii de la întunericul pe care nu-l simțeam decât prea târziu. Mi-a plăcut Colț Alb, tare mi-a mai plăcut. Nu era o carte normală, era altceva cu acele descrieri ale trăirilor micului pui de lup în lumea largă.

De multe ori apoi m-am identificat cu puiul ăla care se înrăia, se sălbăticea și se îndepărta de-ai lui pe măsură ce căpăta experiență. Și acum mai pornește din mine câte-o rămășiță de furie, ba pe ăștia mai tineri, ba pe ăia mai bătrâni, ba pe ăi de lângă mine. Ba pe diverse situații, ba pe copiii pe care poate o să-i am (am scris pe undeva că după liceu o să-mi iau mâna de pe ei). Sunt frisoanele tranziției, ale creșterii și sunt în concordanță cu ce am trăit, cu lucrurile prin care am trecut și cu sentimentele care au rămas lipite pe undeva până azi. Da, pentru mine Colț Alb e o carte de căpătâi 🙂

Am descoperit cartea zilele astea la țară, într-un raft mic uitat de lume în care probabil doar eu mă uit din când în când. Am luat-o și-am pus-o pe masă ostentativ, nehotărât dacă să o încep sau nu. Mai aveam câteva de terminat și mi-am zis cu dorința vădită de a mă auto-păcăli că mă apuc de Colț Alb după ce le termin pe astea. De obicei citesc încet, iar asta părea scuza perfectă. Dar inconștientul a lucrat și-am terminat cărțile alea repede (nu mi s-a mai întâmplat) și m-am trezit față-n față cu Colț Alb rânjind amenințător la mine. Cartea adică.

Colț Alb

M-am apucat de ea până la urmă și-am citit pe nerăsuflate până-n creierii nopții. Am dormit, m-am trezit și-am citit iar. Ieri am luat-o la pas ca împins de ceva de la spate și m-am dus să citesc Colț Alb pe dealurile pe care am citit-o prima dată. A fost un fel de regăsire plăcută, cititul ascuns prin tufișuri sau tolănit prin iarbă. Chiar mă uitam zilele astea la o scenă din Into the Wild în care personajul citea ceva cocoțat pe-un maidan. Mi s-a părut hipstereală și semn de neveridicitate, dar m-am descoperit ieri făcând același lucru: eram cocoțat pe-un trunchi de copac și citeam cu cartea-n brațe. Dacă mă vedea cineva ar fi zis probabil același lucru despre mine.

Mai am câteva astfel de cărți în raftul ăla uitat de lume. Urmează Dincolo de Lisabona, o carte la fel de dubioasă pe care am primit-o ca premiu prin 97 și pe care este și acum dedicația învățătoarei. Nu mai știu despre ce era, dar coperta mi-a rămas mereu în minte și azi mă pândește sălbatic de pe masă. Serios, are niște ochi de animal desenați pe ea.

Dincolo de Lisabona

Cărți de căpătâi
Etichetat pe:

4 gânduri despre „Cărți de căpătâi

  • 8 august 2014 la 21:37
    Legătură permanentă

    Cand citesc aceste randuri, imi amintesc de povestea lui bunicu. El fiul morarului din Parscov–, el care avea grija de animale cum ai spus tu, a ajuns ofiter in garda maresalului fugind de acasa fara acordul tatanelui. Toti batranii din sat vorbesc cum venea in uniforma si le citea. Sa vezi cum la 93 de ani recita poezii si cum canta–zaraza. Doamne ce scrisori facea la fete–la camin sa vezi le spunea la babe poezii si alea plangeau, acuma, am ramas paf. Nu stiu ce carti erau pe atunci dar bunicul mi-a zis n povesti: Povestea lui Clais Banditul si Contra Carlau era preferata mea. Mie nu imi place sa citesc ca tine, sunt mai practic dar imi place sa ascult. Si la scoala la limba romana eu ma uitam la filmul Morometii si la Baltagul in loc sa citesc. Sa sti ca eu ti-am urmarit blogul asta ca unele fapte ale tale sau cum te exprimi parca ai fi bunicul in tinerete. El asa e, a iubit viata, plaiurile, calatoriile, sa faca ceva. Deci Claudiu cine stie unde ajungi, baiatul ala de la Plaiul Nucului din fundul Buzaului, poti sa ajungi foarte sus. Uite el a ajuns colonel, ne-a lasat case, m-a crescut, a prins niste ani 93 si mereu el nu a renuntat. Si gandestete atunci nu era net, zona era si mai izolata, unde a putut sa ajunga. Din pensia lui plateste caminul si intretinerea la casa, nu sta la banii si la ajutorul la nimeni.

    Răspunde
  • 8 august 2014 la 22:11
    Legătură permanentă

    P.S. Cum ai recitit Colt Alb,cum arata cartea, imi aduce aminte de biblioteca mamei imensa. Eu uram cartile, nu am citit cartile alea, pentru ca mama citea seara si nu ma baga in seama, o uram, mereu ma trimitea in camera mea si imi inchidea usa in nas. Tata mereu venea si imi citea. Am citit cu placere imensa 2 carti: Una cu interpretarea viselor si alta Chiromantia. Am fost atat de fascinat de artele ezoterice. Iubeam misterul. Si sa recunosc cand am vizionat prima revista porno–Plai cu boi si cand am citit experiente erotice din Infractoarea. Nu cunoscusem eu femeia, dar imi placea mult. La 12 ani in loc sa citesc si sa fiu cuminte ma duceam cu fetele de 16-18 ani si ne scaldam goi in saratel–iubeam nuditatea. Imi mai placea sa citesc si sa colectionez biletele de tren vechi si mersul trenurilor. O alta carte studiata a fost cum sa cresti albine din biblioteca bunicului si dansuri de societate-iti arata cum se danseaza vals. Dar cel mai mult mi-a placut statele lumii de la a la z. Am avut numai 10 la geografie si 5-6 la romana. Aveam talente spre matematica 9-10.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *