Nunta

Nunta

Pe la finalul anului trecut ne-am hotărât să ne punem pirostriile, iar în Aprilie totul s-a concretizat: am făcut nunta. Nici nu știu cum au trecut și s-au întâmplat toate, în perioada asta timpul s-a compresat și a căpătat altă însemnătate. Am încercat să ne organizăm pentru ceva cât mai simplu, însă tot a presupus multă alergătură și redirecționări de energie. Nu vă povestesc cum ne-am cunoscut și care-s toate detaliile, pentru asta mă puteți invita la o cafea sau bere, fie că ne cunoaștem sau nu. E o poveste frumoasă, garantez.

Despre copii, numai de bine

Despre copii, numai de bine

De la o anumită vârstă încolo ajungi vrând – nevrând să vorbești despre copii. Cu prieteni, cu rude, cu oameni pe care tocmai i-ai cunoscut, șansele să apară această discuție sunt la fel de mari precum cele de a apărea o discuție despre politică. Trebuie să ai o opinie despre asta, trebuie să fii împotriva a ceva sau să susții ceva vizavi de educația copiilor și bunăstarea lor. Chiar dacă nu-i ai, chiar dacă nici planuri nu ai – opinia trebuie să existe, domnule

Nevoia de binele altora

Nevoia de binele altora

Unul din lucrurile pe care le-am realizat e ceva timp și de care încerc să țin cont în tot ceea ce fac este că nu poți trăi bine-mersi într-un univers propriu, ignorând la nesfârșit pe alții și problemele lor. Suntem în mod foarte direct conectați unii cu alții și nu avem cum să evoluăm separat, este o realitate pe care mulți nu o înțeleg, pe care eu însumi nu am înțeles-o mult timp

De ce moare satul românesc

De ce moare satul românesc

Aceasta este o fotografie din sat de la mine, un cătun de câteva familii din nordul județului Buzău. Este o fotografie pitorească în care putem vedea câteva elemente cheie destul de comune. Un peisaj interesant, un drum de pământ cât o potecă. Câțiva stâlpi de electricitate firavă, aplecați ca la o horă de sfârșit de nuntă. Iar în mijlocul pustietății o grămadă de nisip acoperită sumar ca un copil sărac

Doi la sută pentru Buzău

Doi la sută pentru Buzău

Dacă încă nu știi cui să redirecționezi acești 2% sau nu ai făcut-o până acum niciodată, astăzi e ziua ta norocoasă. Recomand din suflet să-i trimiți la Ținutul Buzăului, o asociație care își propune să dezvolte o arie din județul Buăzu pentru a o include pe lista siturilor Unesco. E un obiectiv titanic presupunând muncă multă care deja se face de ani buni, singurul obiectiv important pe care cineva și l-a propus pentru zona de la țară de unde mă trag și eu

Viață de țară

Viață de țară

Zilele astea am avut timp de stat mai mult pe la țară, la Buzău. Am avut un program destul de constant: scris, văzut filme despre al doilea război mondial, curățenie de primăvară pe lângă casă, pregătiri pentru nuntă, dar și plimbări prin pădurile din jurul satului. Pentru cine nu mă cunoaște sau n-a fost în niciuna din excursiile pe care le-am tot organizat, satul meu e puțin populat, destul de izolat și foarte liniștit

Nu te poți certa cu succesul

Nu te poți certa cu succesul

Am văzut poza asta atașată unui anunț de job pe LinkedIn. Că se caută un om care să facă și să dreagă, cu hashtag-uri și tot ce trebuie, un anunț obișnuit. O fotografie foarte frumoasă cu o ambarcațiune pe care oricine și-ar dori-o. Felicitări pentru încă un post cu potențial mare de engagement și, eventual, câteva aplicări din partea oamenilor care apreciază o astfel de fotografie

Nu-i timp pentru filme

Nu-i timp pentru filme

Recent soră-mea m-a bătut la cap să încercăm Netflix cu un abonament de grup. Zis și făcut; 2 luni mai târziu stă numai cu telefonul în mână uitându-se la ceva serial. În restul timpului doarme sau își gestionează prezența online pentru mica ei afacere cu hairstyling. Cred că așa se cheamă, hairstyling… ceva de genul ăsta. Cred că i-a venit ideea din copilărie când eu am tuns-o pe ea cu o foarfecă de tuns oi, dar despre asta o să povestesc cu altă ocazie

Protestele apar când e prea târziu

Protestele apar când e prea târziu

După alegerile din Ungaria, câștigate fără drept de apel de Orban, ungurii au început să iasă în stradă. Câteva mii de oameni și-au manifestat nemulțumirea față de practicile guvernului, în special față de îngenuncherea presei. Aceleași lucru împotriva căruia au protestat și românii, polonezii, slovacii, turcii și alți cetățeni care-și dau seama de drumul greșit pe care conducători tembeli își împing țările

La căpătâiul satului românesc

La căpătâiul satului românesc

Primul lucru care mă întâmpină când ajung la țară la Buzău e aerul complet diferit. E un aer dulce, gustos, ca un desert după o masă moderată. Aproape că-l poți atinge și simți textura plăcută a adierilor. Dincolo de drumurile dezastruoase, masa asta de aer te întâmpină cu vânturile deschise.
Și scriind despre asta îmi aduc aminte ce mi-a spus un nene dintr-un sat de prin Moldova cu care am interacționat prin Oameni de la țară. O să-i redau aici cuvintele pentru care nu știu cât de pregătiți sunteți

Trezirea la realitate

Trezirea la realitate

De câte ori mă lovește entuziasmul față de România mă duc frumușel la Raluca Feher pe site și citesc ceva, orice. Orice articol îți aduce aminte pe ce pământ trăiești și care-i situația de fapt. E o terapie care mă ajută să nu dau în damblageala utopică ce mai lovește din când în când și care te face să crezi că țara asta poate ajunge undeva sus. Nu va ajunge. Nu a fost niciodată acolo, nu știe cum e și nu știe la ce să aspire. În condițiile actuale, fără tineret pur și simplu nu poate mai mult

Tineretul, fruntea lovită a țării

Tineretul, fruntea lovită a țării

De câte ori aud oficiali ai statului român vorbind despre cum tineretul pleacă și nu se mai întoarce mă încearcă sentimente contradictorii. Mă întristez pentru că e o realitate care ne afectează viețile tuturor în absolut fiecare zi. Se reflectă în cheltuielile statului, în lipsa de forță de muncă (fie ea oficială sau neoficială), în energia societății și în perspectivele viitorului. Apoi mă încearcă și râsul, pentru că acei oficiali sunt fix cei responsabili pentru ca aceste lucruri să nu se întâmple

Ce e programarea?

Ce e programarea?

În septembrie se fac 10 ani de când lucrez în programare. Fac software adică. Scriu cod. Creez aplicații. Pun calculatorul la treabă. Iată o sumedenie de definiții care mai de care mai ciudate, mai mult sau mai puțin clare. Programare – ce e asta? Ce înseamnă să faci programare? Habar n-am. 10 ani poate însemna de la orice până la nimic. Cum zicea un nene de la care am învățat multe, ăștia nu-s 10 ani de experiență decât în vorbele recrutorilor. De fapt pot fi foarte bine 10 ani de irelevanță

Dincolo de șosea

Dincolo de șosea

Noi, cei din generațiile de dinainte de Revoluție, împărțim probabil niște experiențe comune care ne fac să funcționăm azi într-un anume fel. Sărăcia lucie, lipsurile lucrurilor de bază și a diversității experiențelor au compus ani îndelungi o frustrare îndârjită, cauzând o suferință acută și insistentă. Un ghimpe în coaste, care odată ce a fost scos a lăsat o cicatrice adâncă pe care încă o mai îngrijim