După cum ziceam în articolul anterior, am să povestesc mai departe cum a fost weekendul trecut la Plaiul Nucului. O să povestesc aici prima zi.

Am ajuns vineri seară, aproape noapte cu maşina. Pentru că nu mai plouase de mult timp drumurile au fost acceptabile şi am reuşit să ajungem cu maşina destul de aproape, la doar 400 de metri de casă. După o masă copioasă ţărănească şi nişte rachiu ne-am băgat la un somn mut, liniştitor cum numai la ţară poţi experimenta. E incredibil somnul la ţară, e singurul loc în care pot dormi mult după ora 10 dimineaţă. În Bucureşti la maxim 7 jumătate sunt în picioare din pricina zgomotului, a căldurii sau iernii, a grijilor 🙂

Dimineaţa, după dezmeticire şi nişte zmeură de casă, am luat masa şi-am pornit la drum spre satul vecin, Ploştina, unde-mi aflu bunica. Drumul are vreo 4 kilometri dus, 4 întors, şi poate fi făcut în nenumărate variante (prin pădure, prin păşuni, pe drum, experimental sau freestyle). Drumul ăsta te îmbie la reverie, la aducere aminte, mai ales dacă l-ai făcut de nenumărate ori în copilărie. Îţi aduci aminte de multe lucruri, de mulţi oameni, de diverse întâmplări, fericite sau mai puţin fericite. Însă după tot noianul de gânduri fugare devii un om mai bun; conştiinţa  ta parcă se mai ciopleşte şi simţi în tine mulţumirea revenirii pe plaiuri natale, bucuria drumului către persoane dragi pe care nu le-ai văzut de mult. Atunci îţi spui că trebuie, dar trebuie să faci mai des asta. Peste toată munca şi zbaterea orăşenească şi corporatistă vezi scopuri mai nobile, experienţe mai frumoase şi tânjiri mai apropiate-ţi de suflet decât achievement-ul dobândit în urma muncii. Dar fie, mă lungesc cu alte poveşti decât ce trebuie… 🙂

Drumul spre Ploştina e plin de flori, vorba cântecului şi-ţi oferă privelişti în care-ţi poţi scălda ochii poate obosiţi. Linii curbe care se unduiesc agale şi îmbinări de culori spre care-s sigur că au tânjit unii pictori.

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

La un moment dat, în stânga, ne ia la rost vârful Ivăneţu căutând să afle de suntem oameni buni au ba. Mă recunoaşte şi-şi dă seama că avem numa’ gânduri bune şi ne urează drum bun 🙂 Ne mai spune că dacă e să ne prindă ploaia are un aşezământ special pentru noi sub care ne putem odihni oasele.

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Din locul în care suntem se vede foarte bine drumul dintre Faţa Malului şi Plaiul Nucului, drumul pe care-l băteam zi de zi spre şcoală.

Weekend la Plaiul Nucului

Trecem dealul după care ne aşteaptă o pajişte plină de florile copilăriei. Iar Adrian îţi arată cum să te bucuri la maxim de natură 🙂

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Ne întâmpină falnic şi priporul Ploştinii despre care se spune că a fost zidit de uriaşi în vremuri de demult apuse. În drum o troiţă albastră:

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Dăm de-o omidă leneşă:

Weekend la Plaiul Nucului

După care ajungem la bunica. Ne întâmpină cu carne de la untură, ceapă zdrobită cu pumnul şi zmeurată. Apuc să trag şi un pui de somn de vreo jumătate de oră. Pornim apoi la drum, un alt drum, care ne dă ocazia să ne testăm abilităţile de maimuţe căţărătoare:

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Pe drum ne prinde apusul care se revarsă peste Plaiul Nucului:

Weekend la Plaiul Nucului

Găsim doi pisoi mici rău pe care cineva cel mai probabil i-a abandonat. Nu i-am putut lua la Bucureşti că aveam deja unul, iar ai mei mai au şi ei vreo 4-5… 🙁

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Weekend la Plaiul Nucului

Şi da, am luat şi pisica noastră cu noi. S-a comportat exemplar şi am o vagă impresie că i-a şi plăcut şi mai vrea acolo 🙂

Weekend la Plaiul Nucului

Cam atât din prima zi. Ce am uitat să menţionez pe ici pe acolo e că am mâncat fragi tot drumul, acasă şi la bunica zmeură şi căpşuni adevărate (ce-i în pieţe sunt doar fleşcăieli umflate cu seringa). A fost o zi plină după care iar am dormit adânc până a doua zi când am luat-o de la capăt, de data asta cu bicicletele. Continuarea în episodul următor 🙂

Week-end la Plaiul Nucului – II
Etichetat pe:    

4 gânduri despre „Week-end la Plaiul Nucului – II

  • 8 iulie 2012 la 7:04
    Legătură permanentă

    Stii cumva cum se numesc floricelele alea rotunde mici si albastre bleu cu centrul galben de pe la mijlocul seriei de fotografii ? Mi-au placut ff mult si as vrea sa vad daca pot sa gasesc sa citesc ceva mai mult despre ele.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *