Am dat peste articolul ăsta la Raluca, despre singurătate, provocările, dar și beneficiile ei. E un subiect foarte interesant despre care am scris și eu tangențial, dar parcă niciodată n-am știut cum să abordez subiectul. Din ce perspectivă, cu ce povești personale, către ce concluzie să se îndrepte articolul? M-am rezumat doar la mici mențiuni ale singurătății, probabil pentru că nu trăisem destul ca să-mi pot forma o părere clară.

Acum e foarte clară: n-aș putea trăi fără singurătate. Fără momentele mele de liniște și neîntrerupere. Într-o relație sau nu, singurătatea a fost dintotdeauna o condiție necesară pentru starea mea de bine, pentru lămurirea unor gânduri cu care mă confruntam sau limpezirea unor evenimente prin care am trecut vrând, nevrând. Niciodată nu am obținut un sfat mai bun de la cineva decât acela pe care singur mi l-am dat și l-am urmat. Nu am reușit niciodată să găsesc un mentor îndeajuns de bun încât să înțeleagă cu adevărat prin ce trec și să mă direcționeze. Ci numai eu singur am reușit să-mi dau seama ce mi se întâmplă, care-i sensul și ce urmează mai departe.

Am mers singur pe munte cu cortul, în city-breakuri prin Europa, la film și teatru – exact ce scrie și Raluca în articolul ei. Să mănânc singur o cină sau să beau singur o bere, ohoo, de câte ori! Și fără să fiu într-o perioadă de depresie sau burlac, ci fiind chiar in a happy, healthy relationship, cum se zice. A te bucura de singurătate nu contrazice a fi cu cineva. Nu trebuie să-l tragi pe celălalt după tine în ce vrei să faci, nu trebuie să fii târât după celălalt doar pentru că… sunteți împreună. Sunteți împreună atunci când faceți lucruri care vă plac amândurora, altfel sunteți și separați, așa cum v-au făcut mamele voastre în primul rând. E important ca lucrurile să se completeze, nu să se forțeze. Relațiile eșuează de cele mai multe ori pentru că oamenii nu înțeleg că trebuie mai întâi ca ei să fie, apoi cuplul să existe.

Nu te lua neapărat după mine, gândește tu singur pentru tine însuți, descoperă ce e bine pentru tine. Nu răspund la întrebări suplimentare, mă-nsor peste o lună și am o groază de treabă 🙂

Singurătatea e necesară
Etichetat pe:

2 gânduri despre „Singurătatea e necesară

  • 11 aprilie 2018 la 2:22
    Legătură permanentă

    Nu mai țin minte de ce m-am abonat (pe mail) la blog-ul tău (singurul la care am făcut asta) dar după foarte multe delete mă regăsesc.

    Eu mă definesc prin a fi singur. Nu prin faptul că am mers singur în New York sau Kathmandu, ci prin faptul că ies constant singur la bere deși mai nou mă așteaptă acasă o soție (care mă înțelege) și un copil.

    Sper că o să dezvolt subiectul la mine pe plants ție.

    Răspunde
  • 11 aprilie 2018 la 8:27
    Legătură permanentă

    Majoritatea oamenilor fug de singurătate sau nu pot avea parte de ea dacă-s într-un cuplu sau familie, ceea ce mi se pare trist rău. Nu știu cum pot trăi pe lumea asta. Kudos celor care pot avea echilibrul prieteni + timp privat 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *