În bula în care trăiesc eu prea mult am discutat despre alegeri și politică în ultima perioadă.  Nici un subiect de discuție nu e total inutil, însă acesta e unul special. În teorie vorbim despre ceva ce ne afectează viața de zi cu zi, dar în practică nimeni nu dă 2 bani pe opiniile, principiile, scandalizările, dezaprobările noastre. Politica fără vot e inutilă. În bula mea noi am votat, dar restul lumii n-a prea făcut-o, așa că toate eforturile noastre pare că au fost în van. Micile noastre bătălii și victorii n-au fost de ajuns și am cam pierdut războiul.

De câte ori mă întristez când aud de ideile tâmpite ale prim-ministrului de facto Dragnea mai recitesc articolul ăsta ca să-mi aduc aminte și să-mi revin. Mintea mea parcă refuză să priceapă cum oamenii au votat vechiul sistem, vechii politruci, vechii mafioți care încă din primele zile de guvernare au început să reinstaureze statul de fapt al noului comunism infect. Aș putea să zic despre toți incompetenții ăia de miniștri, despre Colectiv, despre gestul simbolic al păpușii Grindeanu, despre minciunile lui Dragnea. Dar cei din bula mea știu deja de toate lucrurile astea. S-au oripilat și ei, au fost și ei dezamăgiți în sinea lor și au mers mai departe.

Problema este comunicarea cu restul lumii, cu cei care nu fac parte din bula noastră. Cei care n-au acces la informație așa ușor, cei cărora nu le arde de principii și guvernare corectă, ci de măriri de salarii imediate. Cei care nu înțeleg de ce stagnăm și nu evoluăm și noi ca restul Europei, cei care se refugiază în surse de informație îndoielnice, în explicații simpliste ca „toți sunt niște hoți” și acțiuni total ineficiente ca „îmi anulez votul”. Trebuie să (re)luăm legătura cu oamenii ăștia, să îi înțelegem și să îi abordăm. E destul de clar că schimbarea n-o să vină de sus în jos niciodată, așa că trebuie să o luăm de la zero, de la rădăcini. De la educație, de la sărăcie, de la lipsa infrastructurii de orice fel.

Mă uitam la mine la Lopătari. Când am fost la vot ne-am întâlnit cu niște femei care se întorceau de acolo. Din vorbă-n vorbă au scos porumbelul pe gură: „am fost la votare, să vedem, poate ăștia ne-or da ceva”. De aici trebuie plecat, de la oamenii ăștia care nu văd mai departe de promisiunile imediate și nefondate care li se fac. Nu e vina lor, e vina sistemului coclit care-i ține în subzistență, la limita existenței ca să le fructifice speranțele și deznădejdile în scopul obținerii puterii și beneficiilor.

Dacă nu ne-am hotărât deja să plecăm din țară atunci ultimul resort de care ne putem agăța ca să nu înnebunim e să ieșim din bula noastră și să mergem acolo unde nimeni nu vrea să meargă și să ne luptăm cu mentalități și sărăcie și muncă în van și minciuni servite ani și ani de-a rândul. Să ne reorientăm proiectele de toate felurile pe educație și educare, pe aducerea informației acolo unde e nevoie de ea și mai ales în formatul în care e nevoie. Trebuie să înțelegem cu toții, de la mic la mare și de la sărac la bogat, cum funcționează guvernarea și cum o putem noi controla. Ușor de zis, greu de făcut.

Din primăvară vreau să mă ocup de Oameni de la țară, simt că e ceea ce pot să fac eu în spiritul celor scrise mai sus. Citește și tu despre proiect, mai cere-mi informații și dacă rezonează cu tine și-i vezi potențialul dă-mi de veste. Și hai să facem.

Restul lumii

2 gânduri despre „Restul lumii

  • 10 ianuarie 2017 la 17:29
    Legătură permanentă

    Nu te citesc des, Claudiu. Insa de fiecare data cand te citesc parca ma rezagesc putin. Imi place ca scrii deschis, din suflet, ca scrii pe intelesul tuturor si lasa-ma sa-ti spun ca intrebarile, framantarile, emotiile tale, le simt multi.
    Apropo de articolul asta… nu am fost la vot. Nu are sens sa ma justific in fata ta sau a altora. A fost alegerea mea, urmare a unor circumstante si intamplari cu care nu te voi plictisi. Recunosc ca m-a durut si pe mine faptul ca au fost multi ca mine, prea multi… m-a durut si ca am fost pusi la zid, ca Ceausescu, tot noi cei care nu am iesit la vot. Are sens sa iti spun cat costa un drum de la Bucuresti la Suceava sau la Baia Mare pentru cineva care nu-si permite sa-si piarda acei bani? Nu, nu are sens pentru ca tot vina noastra va fi, a celor care nu am putut sa ne pierdem o zi pentru vot.
    Nu mai conteaza ce am facut, conteaza cum rezolvam problema iscata… cam asta inteleg ca vrei tu sa faci. E greu… parerea mea e ca romanii sunt oameni buni, destepti, muncitori, insa au uitat ce inseamna lupa impreuna. Ne place prea mult “sa moara si capra vecinului”. Nu poti produce schimbarea de la un nivel inalt dar ai nevoie de stat pentru a produce schimbarea la nivel mic. Trebuie educatie, trebuie presa corecta si impartiala, trebuie in primul rand comunicare corecta si a adevarului si apoi iar educatie. Nu poti face educatie daca sistemul nu o vrea… stii cat timp liber au copiii de astazi? Aproape deloc… ei nu se mai joaca, nu mai citesc, nu mai inteleg. Stii cat pricepe bunica de la televizor? Aproape nimic… stii cat ii pasa lui tata cine castiga alegerile? Aproape cat sa-si asigure o crestere salariala si cam atat… acestia sunt oamenii care nu mai au niciun vis, nicio speranta si care nu mai sunt motivati sa aiba una in afara de urmatoarea zi. Ei sunt cei care voteaza, ei trebuie educati, informati, motivati.
    Generatia tanara pleaca pentru ca noi nu suntem ca afara… ei asta inteleg. Si chiar nu suntem! Parintii ii indoctrineaza asa – exact oamenii aceia fara speranta. De cei care vin trebuie sa ne ocupam si de cei care nu cred ca mai au motive si sanse. Poti schimba putin acum, insa sa schimbi toata zona rurala, toata generatia a 3-a… nu cred sunt resurse pentru asta (nici fizice, nici finaciare) si nici nu vei fi lasat! Nu am gasit solutia nici eu, poate nici altii, insa sunt sigura ca schimbarea vine de la mine, chiar daca nu am putut ajunge la vot ;). Ma straduiesc sa fiu cat mai corecta cu mine si cu ceilalti.

    Răspunde
  • 10 ianuarie 2017 la 19:07
    Legătură permanentă

    Sunt multe lucruri care merg prost, sunt multe de făcut. Dacă stai să te gândești la toate devine sufocant. Te cuprinde dezamăgirea, devii deznădăjduit, iar asta te imobilizează, te ține pe loc. Dar hei, din fericire nu trebuie să le rezolvi TU pe toate 🙂 TU trebuie să rezolvi măcar un lucru, să lupți pe bucățica ta oricare ar fi ea. Sentimentul că TU ți-ai făcut treaba ta, combinat cu efortul de a convinge unu, doi prieteni să facă la fel reprezintă cheia succesului și o șansă pentru țara asta.

    Deci cum salvăm România în 4 pași simpli?
    1. Nu pleca din țară
    2. Fă-ți treaba bine, capătă abilități, obține succes (fii bun la job, fii bun în relație, creează armonie în jurul tău)
    3. Implică-te în cauzele cu care rezonezi (educație, copii, bătrâni, social justice, gender equality, informație accesibilă etc)
    4. Fă copii și educă-i în același spirit.

    Gata, atât 🙂 Dacă fiecare dintre noi am face fix asta în 20 de ani ajungem Germania. Evident că nu toți dintre noi vom face asta. Dar EU voi face asta. Asta contează, restul e poveste.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *