M-au cam plictisit urările de sărbători şi toţi afonii care-mi deranjează somnul liniştit din weekend. Luna cadourilor my ass!

Aş face o sugestie: învăţaţi bine versurile, consultaţi un profesor de muzică, învăţaţi mai multe colinde, repetaţi mai bine, cereţi păreri, potriviţi-vă vocile astfel încât să nu sunaţi ca o ceată de măgari înfometaţi. Şi ăştia de pe străzi cu tobele alea sparte… mai bine luaţi bidoane, mă, sună mai bine. Şi în nici un caz nu urlaţi dimineaţa, când lumea se odihneşte.

M-am săturat de gratuităţi de sărbători. De urări ieftine care au ca scop obţinerea unui ban şi în niciun caz vre-un gând bun. Când vezi copiii ăştia chiar şi la ţară cum îşi numără banii strânşi şi ce competiţie este între ei ţi se face scârbă. Cel puţin mie mi se face. Şi asta doar din cauza oamenilor care în loc de mere şi covrigi dau bani colindătorilor. Eu unul sunt de părere că în niciun caz nu dai bani colindătorilor. Sau doar bani. Ce e asta, cerşit ? Dă-le un măr. Ascultă-i dacă ai chef, daca nu – nu le deschide uşa. E simplu.

Au venit doi tineri într-o zi la noi la uşă. I-am văzut maturi aşa şi serioşi şi le-am deschis. Ziceu că sunt de la seminar. Au început să cânte – chiar aveau voce şi ştiau să cânte. I-am ascultat, iar când s-au pregătit să-l cânte pe-al doilea colind nu i-am oprit. Apoi le-am dat bani şi nişte mere. S-au uitat cam ciudat când au văzut merele şi-au zâmbit, nu de ironie sau batjocură, ci de uimire probabil. Uimirea nu e un gând rău. Nu mă interesează dacă erau de la seminar, au cântat frumos şi corect.

Aveam prostul obicei la ţară să-i pun să mai cânte o dată pe colindătorii care-mi „turnau” colindul. Pur şi simplu veneau şi cu privirea prin casă sau pe coclauri îmi repetau nişte rânduri stâlcite, de parcă erau în competiţie cu comentatorul ăla de fotbal de la Radio România Actualităţi, şi-şi aşteptau banii. Stai aşa, ce e aici, cantină de săraci ? îmi „cânţi” ceva, eu îţi dau bani şi gata ? Nu, nu asta înseamnă să colinzi pe cineva. Mama îmi zicea împăciuitoare „lasă-i, mă, să cânte şi să plece”. Ba chiar pe unii îi oprea din cântat, le dădea banii şi le ura o zi bună. Şi toate părţile „contractuale” erau fericite. Nu aşa. Ori colinzi, ori taci din gură. Ori îmi cânţi şi-mi doreşti ceva, ori cerşeşti.

Probabil o fi şi vina părinţilor care nu-şi educă aşa cum ar trebui copiii. Pe părinţii ăştia i-aş bate toată ziua la fund cu un mănuchi de urzici proaspete să se înveţe minte.

Poate sunt eu mai ursuz şi sărbătorile nu mă ating prea mult. Dar un colind e ceva sfânt şi nu trebuie alterat de lăcomie. La fel şi tradiţia – ori o respecţi ori o laşi în pace.

Cică de sărbători oamenii sunt mai buni, au inima mai moale etc. Eu cred că nu, oamenii rămân la fel, şi dacă fac un gest de sărbători îl fac din obligaţie, de formă, totul fiind artificial. De-asta nu prea suport brazii şi florile artificiale. Nu mi-am permis un brad în luna asta, dar am luat o coroniţă de 5 ron din Piaţa Norilor ca să miroasă a brad în casă şi nu a plastic, să mătur apoi cetină de brad şi nu aţe, bucăţi de plastic şi şnuruleţe colorate în roşu şi alb.

Oricum… sărbători liniştite şi cât mai puţine supărări să vă bântuie zilele astea.

Luna urărilor ieftine

4 gânduri despre „Luna urărilor ieftine

  • 20 decembrie 2009 la 17:13
    Legătură permanentă

    decembrie a devenit luna cea mai comerciala din an, cred. sunt si multe persoane care chiar cred in spiritul acestei luni si nu se duc cu colindul pentru bani. eu am brad artificial, nu inseamna ca fac bradul de forma. sa fim seriosi.. am artificial pentru ca nu-mi permit in fiecare an un brad frumusel natural si decat sa nu am deloc, am ales asa.
    ai si tu oricum dreptate, dar nu in cazul tuturor.

    Răspunde
  • 20 decembrie 2009 la 17:19
    Legătură permanentă

    Corect, fiecare cu preferintele sale. Personal prefer o coronita naturala decat ceva artificial.

    Răspunde
  • 20 decembrie 2009 la 17:56
    Legătură permanentă

    Sunt de parere ca e mai bine sa iti iei un brad artificial decat sa mai tai un brad din padure.
    Omoram copaci ca sa ne satisfacem noi nevoia de "miros de cetina" de sarbatori. Nu e tocmai OK.

    Oricum, tu ai noroc, pentru ca ajungi acasa (la munte) si miroase toata padurea a brad.

    PS. Google au adaugat o aplicatie la Google Earth prin care poti sa monitorizezi defrisarile pe glob.

    Răspunde
  • 20 decembrie 2009 la 18:18
    Legătură permanentă

    Sunt de parere ca ar trebui mai multa organizare si responsabilitate in taierea brazilor din padure. Si astfel un brad natural n-ar fi o problema pentru nimeni. In Voluntari parca exista pepiniere speciale de unde poti sa iei brazi de n ori mai ieftini decat din Bucuresti. Si asta e o solutie.

    Solutii sunt/se pot gasi, trebuie doar oameni competenti.

    O sa caut aplicatia asta de care zici.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *