Go & come, come & goSpun întruna că momentul meu preferat al anului e toamna. Dar mai e ceva, mai e un moment al anului. E momentul acela mort în care nu mai e iarnă, dar primăvara încă nu a venit. Sunt poate câteva zile, mai multe, mai puţine, cine ştie? Dar sunt câteva zile în care soarele renaşte, ziua creşte mult, umbrele se subţiază, frigul e amorţit. Toţi spun că există o continuitate tradiţională: pleacă iarna, vine primăvara, scurt. Sau poate cu o întrepătrundere între ele. Dar nu e aşa, îţi zic. Există o perioadă de câteva zile în care nu e nimic. Nu e iarnă, nu e primăvară. Există o atmosferă duală: singurătatea plecării şi aşteptarea revenirii. Acum îmi dau seama de asta, că mai e un moment al anului pentru care-mi place să trăiesc. Şi mă bucur.

Iar momentul ăsta al anului mi-l închipui asociat cu o singurătate clandestină. Poate alt oraş, altă ţară, altă alee cu alte bănci, străine toate. O să ţin minte şi o să fiu atent la următorul moment. Prin februarie, martie 2013, cam aşa. Şi-o să plec într-un concediu. Poate Viena, de care mi s-a făcut dor aşa cum îţi e de un chip pe care l-ai văzut o singură dată.

Încă un moment al anului
Etichetat pe:

Un gând despre „Încă un moment al anului

  • 25 august 2012 la 21:11
    Legătură permanentă

    Zi-mi si mie, te rog, ce zona anume din Viena ti-a placut, ca zau, tot incerca diversi sa descrie si nu ma incanta de loc, si recent chiar mama mi-a recomnadat sa merg si eu la Viena, dar efectiv nu ma pot motiva, si daca reusesti tu sa imi descrii o particica a ei care sa ma tenteze si pe mine, cine stie…poate va avea si Viena o sansa in fata ochilor mei, ca zau, ma simt chiar si un pic obligat asa fata de mama.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *