Mai e cineva care se pune să citească pe Wikipedia o chestie punctuală despre o țară și ajunge după câteva ore în măruntaiele celor două războaie mondiale? Mi se întâmplă tot timpul, nu știu ce să fac ca să scap de acest viciu. Aseară am început cu muzeul revoltei din Varșovia de care ziceam ieri și până târziu în noapte am trecut prin toată istoria Germaniei de la unificare până la cum-spanac-a-ajuns-hitler-la-conducere. La final chiar parcă a avut sens totul și chiar am început să înțeleg cât de cât ce naiba se întâmplă în zilele noastre în Europa și să recunosc multe similitudini cu evenimente din istorie. Versiunea scurtă: suntem abia la început și nu e de bine.

Chiar dacă am dormit puțin, de dimineață m-am trezit la sonerie și cu mult stoicism mi-am pregătit un mic dejun și cafea (cafeaua de la conferința aia a fost groaznică, apropo), am făcut un duș rapid și întins-o spre ceea ce mai aveam pe lista mentală de lucruri de văzut în Varșovia: Palatul Wilanow. Îmi luasem deja bilete online cu câteva zile înainte, totul era pregătit. Am ajuns acolo cu niște autobuze și până-n 10 eram deja în palat. Intuisem bine, dimineața nu era prea aglomerat și am putut să mă bucur mai bine de încăperile somptuoase și numeroasele exponate.

Palatul Wilanow a fost construit pentru, ghiciți cine? Sobieski însuși, despre care mai știm câte ceva din legendele vehiculate pe la școală, Sobieski și românii sau Cetatea Neamțului. Tipul ăla care le-a dat niște bătăiță la turci în 1683 când s-au apropiat prea mult de Viena. Construit pe la finalul secolului 17, palatul a rezistat vremurilor, dar mai ales celor două războaie mondiale, așa încât îl putem admira azi în toată măreția sa. Moștenit de fiii lui Sobieski și deținut de alte familii poloneze de vază, el a fost bine întreținut și recondiționat – chiar și azi este în desfășurare un intens proces de recondiționări cu fonduri europene, care cică va dura cam până-n 2020. Palatul e superb, însă și mai superb pentru mine a fost parcul din jurul său. Las fotografiile să vorbească:

 

După vizita de câteva ore aici am mers la Kuznia Kulturalna din apropiere să mănânc ceva. La început am fost temător, mă gândeam că e un loc modest pentru turiștii avizi să dea cu banul, dar apoi am descoperit niște paste foaaarte bune și ceva bere locală amăruie care m-au făcut să exclam mulțumit și să le dau Like pe Foursquare. Sper că folosiți Foursquare când călătoriți, chiar e extrem de util. După asta mi-am făcut niște planuri de văzut câteva parcuri, dar a început ploaia așa că le-am abandonat și-am mers acasă să mă odihnesc și să consum ceva bere Ale. Extrem de bună și aia. Beri foarte bune au polonezii, merită venit aici numai pentru asta 🙂

Cum ziceam și ieri, asta a fost ultima zi în Varșovia, orașul ăsta în care am văzut o groază de oameni care semănau cu cunoscuți din România. Mâine zbor spre casă, unde se pare că e încă soare.

În grădina lui Sobieski
Etichetat pe:    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *