Am crescut la țară, într-un sat din județul Buzău, iar asta și-a pus amprenta pe lucrurile pe care le-am urmărit și făcut în viață. Așa cum au făcut toți copiii crescuți la țară, și eu am tot umblat pe coclauri după animale, am muncit prin gospodărie, am căzut de prin copaci, m-am agățat în garduri. Am alergat de colo-colo fără stare. Zbănțuiala asta a rămas mereu cu mine și așa am ajuns o persoană destul de activă. Ajuns în București am alergat semi-maratoane și am plecat spre multe locuri din țara asta, mai mult sau mai puțin organizat.

În ultimul timp mi-am propus să găsesc alte persoane dornice să facă ceea ce făceam eu și să implic mai multă lume în tot felul de activități. Așa au apărut mai multe proiecțele personale prin care am încercat să interacționez mai mult cu oameni dornici de experiențe noi. Așa s-au născut Grupul de Cultură (unde se organizează ieșiri la teatru și concerte), Oameni de la țară (călătorim prin România rurală și organizăm întâlniri pe subiect în București) și Călătorul Claudiu (ieșiri la munte). Având și un serviciu cu normă întreagă, a devenit evident că nu o să am timp pentru atât de multe lucruri, așa că am simțit o nevoie de consolidare a activităților. Un obiectiv pe care nu l-am atins încă, dar pe care îl am mereu în vedere atunci când îmi vin idei noi.

Așa m-am hotărât să fac un curs de ghid, care cred că mă poate ajuta în majoritatea ideilor care îmi vin. Un curs de ghid îți dă posibilitatea să practici legal anumite activități, dar și să înveți de la alți oameni experimentați cum să faci lucrurile mai bine. Dar despre asta vorbim în continuare.

De ce să faci cursuri de ghid

Atunci când strângi un grup de oameni și-i implici într-o activitate, ai o mare responsabilitate. Trebuie să ai grijă de ei, să-i faci să se simtă bine și să revină. Lucruri destul de grele dacă mă întrebi pe mine. Un curs de ghid îți explică diferite aspecte ale acestei practici, te învață anumite tehnici și îți oferă informații fundamentale fără de care riști să oferi oamenilor o experiență plictisitoare și chiar riscantă, în cel mai rău caz. În plus, în România e ilegal să fii ghid neoficial, fără o pregătire prealabilă. Așa cum ne dorim ca politicienii să facă lucrurile legal, și noi, cetățenii, trebuie să facem lucrurile în același mod. Altfel dăm dovadă de ipocrizie și nu-i frumos 🙂

Vă recomand acest articol al lui Ioan Stoenică pentru mai multe informații pe subiect de la un om care nu mai are nevoie de nicio prezentare.

Cursuri de ghid cu ATGR

Înainte să mă apuc de cursuri am căutat mult timp informații despre furnizori acreditați pe așa ceva. Am citit mult pe internet și am interacționat greoi cu niște instituții ale statului. Așa am ajuns la Asociația Turistică Ghizii României, un ONG fondat de oameni cu experiență vastă în domeniu și care de ani buni organizează cursuri de ghid în mai multe orașe ale țării. Am considerat că ei sunt serioși și că pun un accent mai mare pe partea practică a devenirii tale ca ghid, dar și că sunt compatibili cu planurile mele de viitor vizavi de subiect. Și am făcut o alegere bună, de 3 luni particip la cursuri și aplicații și sunt mulțumit. Deja am învățat multe lucruri de care voi ține cont în incursiunile mele prin țară.

Cursurile teoretice ale ATGR se țin la Facultatea de Geografie în fiecare marți și joi, iar cam o dată pe lună are loc o aplicație practică în care se aprofundează teoria și se pune în… ați ghicit, practică. La cursuri se pune mult accent pe abordarea fricilor de început ale oricărui aspirant la meseria de ghid: vorbitul în public, coerența în vorbire, intonație și așa mai departe – lucruri care și mie mi se par super importante. Aplicațiile sunt informative, dar și plăcute, relaxante. În autocar participanții sunt invitați la microfon pentru a vorbi despre locurile prin care trecem sau orice alt subiect care ne face să scăpăm de inhibiția de a vorbi unei audiențe. Voi detalia mai departe aplicațiile care au avut loc până acum.

Aplicația 1: canionul 7 scări

La începutul lui Noiembrie am fost în prima aplicație. Am trecut pe la Casa Memorială Cezar Petrescu din Bușteni, apoi am făcut traseul spre Canionul 7 Scări, pe care l-am și străbătut. Aflat în Timișul de Jos, defileul este săpat în calcarele jurasice din partea vestică a munților Piatra Mare. La o altitudine de aproape 950 de metri, este format din șapte scări cu înălțimi între 2.5 și 15 m care se transformă în cascade când volumul de apă este ridicat. A fost pentru prima dată când eu am mers cu atât de mulți oameni undeva și a fost o reală provocare. Dar totul a decurs foarte bine, organizarea a fost de nota 10, iar participanții de calitate.

Ne-am cazat la Cota 1400, iar seara ne-am întins la cântece de chitară. A doua zi am fost la castelul Bran și cetatea Râșnov, unde am avut parte de ghizi excepționali. Un pic de Brașov spre seară și cam asta a fost – o experiență minunată care m-a făcut să revin și în următoarele aplicații.

Aplicația 2: cabana Voina

A doua aplicație a avut loc la final de Noiembrie. Am vizitat Curtea Domnească și Turnul Chindiei din Târgoviște, mânăstirea Dealu și impozantul Mausoleu de la Mateiașu. Am trecut pe lângă barajul Râușor și ne-am cazat la cabana Voina, la poalele munților Iezer-Păpușa din județul Argeș. Am învățat aici orientarea cu busola și am avut diferite activități și jocuri pe echipe, care ne-au distrat și solicitat fizic. Seara am respectat tradiția și ne-am întins până târziu la cântece de chitară.

A doua zi am făcut o drumeție spre cabana Cuca, aflată mai sus pe valea râului cu același nume. Pe drum ne-am oprit să facem cățărare pe stâncă și via ferrata. A fost pentru prima dată când am experimentat cățărarea și mi-a plăcut super mult. Este o extensie la ce făceam prin pietrele Masivului Ivănețu, la poalele căruia am copilărit. La cabana Cuca am avut niște activități de grup și am băut un ceai cald foarte binevenit, apoi ne-am întors spre cabana Voina să ne luăm bagajele. Am plecat voioși și obosiți spre București, unde am ajuns la fix să prindem metroul spre casele fiecăruia.

Aplicația 3: Călimănești-Căciulata

Ultima aplicație la care am participat a fost în decembrie la Călimănești, în județul Vâlcea. Am plecat dis de dimineață din București, am străbătut Dealul Negru, prima oprire fiind la vestitul loc cu mici de la Dedulești. Am aflat pe drum povestea locurilor, apoi fără să exagerăm cu mâncatul, am lăsat în urmă tarabele și micile restaurante. A fost pentru prima dată când am mâncat mici la Dedulești, pot zice că sunt foarte buni 🙂 Ne-am oprit apoi la Mânăstirea Cozia, unde un ghid foarte bun ne-a povestit despre istoria lungă a acestui loc. După asta am mers la Castrul Roman Arutela, un loc vechi despre care nu multă lume știe. Un alt ghid ATGR ne-a povestit și aici lucruri interesante, după care am pornit spre hotel Traian, unde ne-am cazat. Pentru că vremea nu a fost de partea noastră, nu am mai asamblat tiroliana pe care cu toții o așteptam, dar ne-am relaxat la bazinul cu apă termală și, între noi fie vorba, eu am tras un somn minunat.

Seara a fost extraordinară, cei de la ATGR au organizat un mic bal mascat. Cine a avut costume (toată lumea), a putut participa la un concurs de scurte scenete foarte amuzant. După multe probe și râsete, câștigătorii au primit reduceri la celelalte aplicații și evenimente organizate de ATGR. După care ne-am întins la cântece de chitară până târziu. A doua zi am vizitat peștera Muierii – a nu se confunda cu peștera Polovragi aflată în aceeași zonă. Am făcut o oprire la atelierul de olărie a lui Ion Paloși din Horezu, după care am întins-o spre case. Ca întotdeauna, în autocar s-a jucat Mafia, o oportunitate de a cunoaște și interacționa cu oamenii faini din tură.

Concluzii

Principala concluzie cu care mi-aș dori să rămâneți din acest articol e că meseria de ghid e treabă frumoasă și foarte serioasă. Nu oricine poate fi ghid, iar unul bun trebuie nu numai să aibă niște cunoștințe fundamentale, dar și să învețe continuu lucruri de la ghizi experimentați și de la cei pe care-i ghidează. Cursurile de ghid, fie că sunt pentru agent de turism, specializare națională sau montană, sunt și modalități prin care îți poți da seama dacă ghidăria este cu adevărat pentru tine. Dacă ești curios sau te tentează cursurile de ghid, îți recomand să vii în excursiile ATGR – sunt publice și oricine poate participa. Te ajută să ieși din zona ta de confort și să înveți lucruri de la alții.

Următoarea aplicație o să fie o ieșire la cabana Diham în Ianuarie – găsiți toate detaliile aici. Sper că vă sunt utile informațiile de mai sus, iar dacă am uitat ceva sau ar mai fi lucruri de menționat, nu ezitați să lăsați un comentariu mai jos.