August e o lună absolut perfectă pentru mers cu cortul la munte. Fie că ești avansat în „sportul” ăsta, fie că ești începător entuziast, august e luna în care nu ai cum să rămâi acasă în weekend. Și fiindcă avem o țară așa plină de locuri frumoase și oameni iubitori de munte, a pleca de acasă cu bagajul în spate este chiar destul de ușor 🙂

Pe la mijlocul acestei minunate luni ne-am hotărât și noi să mai scoatem corturile la lumină. Am ales un loc mai puțin cunoscut și umblat: Masivul Ivănețu din județul Buzău. Cine mă citește de ceva timp știe cât de mult sunt atașat de partea asta a Buzăului și cât de des deschid drumuri altora pentru a vedea locurile. Am zis să mai facem una pe o porțiune nouă: plecând din centrul comunei Lopătari și urcând spre lacul Mocearu, apoi campat chiar sub vârful Ivănețu și continuat pe culmea masivului spre Piatra Mortatului ca să ajungem înapoi în Lopătari.

Am lăsat mașinile într-un loc sigur în care să nu încurcăm pe nimeni, apoi am purces la trecut gârla Slănicului. În zonă nu am zărit nicio punte, așa că fiecare și-a arătat abilitățile de echilibristică printre bolovani. Am luat-o pe un drum foarte afectat de furtuna recentă din părțile locului și am început să urcăm ușor un deal care avea să ne ducă spre platoul lacului Mocearu.

Căldura era un pic cam nesuferită și se simțea din plin pe urcușul abrupt. Din fericire am găsit câteva pâlcuri de pădure unde ne-am mai aerisit și de unde am admirat plaiurile buzoiene care începeau să se lase descoperite pe măsură ce urcam spre lac.

Cam după 3 ore am ajuns la lacul Mocearu unde am ronțăit câte ceva și ne-am odihnit la umbra deasă. E foarte frumos acest lac, însă e păcat că nu se ocupă nimeni de îngrijirea și amenajarea lui. De câțiva ani au apărut câteva pensiuni sus pe dealul dinspre nordul său, dar tot ce au reușit să facă a fost să tragă un gard de sârmă ghimpată care te cam împiedică acum să faci un circuit al lacului. Din păcate nu punând garduri se dezvoltă sustenabil o zonă, sper ca oamenii cu pensiunile să înțeleagă asta și să facă ce trebuie în zonă.

După odihna binemeritată am pornit la drum cu scopul de a ajunge la magazinul din Plaiul Nucului pentru aprovizionare și.. o nouă odihnă. Am interacționat puțin cu oamenii din partea locului care mai în glumă, mai în serios ne-au urat drum bun și ne-au zis să ne păzim de urși. Mai ales de cei închipuiți în mintea noastră 😀

După pauza din Plaiul Nucului am început să urcăm spre vârful Ivănețu, unde am ajuns spre seară. Am găsit un loc perfect de cort, lângă un izvor cu apă proaspătă și o poiană de unde am putut urmări Perseidele o bună bucată din noapte. Chiar am văzut câteva lăsând dâre de lumină pe cerul buzoian, despre care se știe deja că e cel mai frumos cer din lume. Până să apară stelele am urcat pe vârful de 1191 metri să vedem apusul și să facem nenumărate poze.

A doua zi ne-am pornit pentru restul călătoriei noastre pe plaiurile comunei Lopătari. Am avut parte de multă umbră și răcoare, spre deosebire de prima zi, dar de un drum mai lung. Ne-am bucurat de priveliștile de vis care ne înconjurau din toate părțile: dealurile Buzăului în dreapta și masivul Penteleu și Podul Calului în stânga.

Tot mergând pe culmea masivului Ivănețu am trecut printr-un loc mai ascuns de belvedere, unde am mâncat câte ceva și ne-am bucurat de peisajul minunat care trona peste satul Ploștina. Apoi am continuat pe traseul fără niciun marcaj până la Piatra Mortatului.

După încă o odihnă binemeritată am început coborârea către Terca și Luncile. Am trecut pe lângă grădini și case părăsite, pe drumuri înguste pe care mai treceau oamenii cu căruțe încărcate de fân. La un moment dat am ajuns la drumul principal și după o consfătuire am hotărât să nu mai trecem și pe la Focul Viu, ci să mergem pe drum spre mașini. O mare parte din grup avea planuri pentru acea Duminică seară, așa că am zis să mai scurtăm din timp. Grupul brașovenilor, oameni energici, au trecut totuși și pe la Focul Viu pentru că nu se grăbeau :)

Drumul pietruit și prăfuit a fost o mică povară spre sfârșitul traseului pe care o să încerc să o evit în următoarele călătorii în zonă. Dar asta ne-a făcut să ne bucurăm și mai mult când am ajuns înapoi la mașini, unde ne aștepta confortul și haine curate și uscate. Fiecare a luat-o pe drumul său spre casă, iar eu am mers în întâmpinarea brașovenilor rămași în urmă pentru Focul Viu. I-am dus și pe ei la mașini, apoi am zburdat spre casă. Am dormit neîntors în acea noapte, așa cum se doarme la țară, somn adânc și odihnitor.

Asta a fost incursiunea noastră cu cortul prin comuna Lopătari a județului Buzău. Cu mici ajustări ale traseului, acesta poate fi o provocare veritabilă pentru cei care nu cred că Lopătari cu satele sale răsfirate nu este la munte. După un traseu cu astfel de urcușuri și coborâșuri te vei convinge și tu că da, ești la munte, și 2 zile pe aici cu cortul în spate îți pot arăta cu adevărat cine ești :)

Mulțumesc însoțitorilor mei de tură pentru veselia energică și pentru minunatele poze care au rezultat la sfârșitul celor două zile. Dacă vrei și tu prin zonă dă-mi de veste pe pagina de contact.

Mai vezi aici o tură prin locurile de poveste ale comunei Lopătari.