Cireșe amare, o carte despre suferința românească

Am terminat Cireșe amare, o carte atât de dureroasă cum n-am mai citit de mult timp. Scrisă de o româncă plecată la muncă în Italia, descrie suferința și greutățile îndurate pe parcursul anilor de străinătate. Nu e doar o colecție de trăiri subiective, e povestea milioanelor de români forțați să-și părăsească familiile pentru a le asigura existența.

Cartea Lilianei Nechita e o fereastră către sufletul românului plecat la muncă în străinătate. Găsești în ea o lume periferică, înjurată și hăituită de noile gazde, dar și de cei de acasă. O lume prinsă la mijloc, înghesuită și traumatizată fizic și psihic. E cartea cu care aroganții noștri politicieni trebuie bătuți peste gură. Ei sunt cei care au împins atâtea valuri de oameni pe calea disperării, a incertitudinii și a umilinței. Cei care prin atâta furt și devalizare au forțat cetățeni români să doarmă pe sub poduri în țări care au nevoie de muncă silnică ieftină. Italia este pentru atâția și atâția oameni lagărul zilelor noastre.

I-am auzit pe cei de la PSD vorbind de statul paralel. Statul paralel? Statul paralel sunteți voi toți, nenorociților, mereu flămânzi după mai mult, mereu înșfăcând mai mult, furând mai mult, ignorând problemele țării, lăsând sub nivelul disperării atâtea și atâtea familii de cetățeni de aceeași nație cu voi. Prin aroganța voastră vă chemați sfârșitul, iar acela va fi când un partid extremist vă va hăitui așa cum voi hăituiți acum milioane de români.

Și în zilele acelea vor căuta oamenii moartea și nu o vor afla și vor dori să moară; moartea însă va fugi de ei – Apocalipsa lui Ioan, cap. 9, vs. 6