A venit

1 minute de citit

E toamnă oficial. Nu, nu pe 1 septembrie a venit toamna, ci exact azi, 5 septembrie, pe la ora 19 şi ceva. Eram pe lângă podul Băneasa într-una din lungile călătorii pe care le fac pe jos prin Bucureşti după muncă. Iar ea era acolo suprinsă, furişată, nepregătită.

Atunci când vine începutul toamnei nu vezi nimic, nu auzi nimic. Nu-ţi dai seama din ramurile copacilor dacă-i vina toamnei sau a poluării Bucureştiului, nici păsările nu par a da de gol nimic. Temperaturile sunt înşelătoare, de altfel aşa au fost toată vara asta a lui 2011. Dar simţi în nări acel miros al toameni care nu se poate nici ascunde, nici întrepătrunde cu alte mirosuri şi nici confunda. Acela de frunze, dar altfel de frunze, acela al vremii, dar altfel de vreme, acela al ploii fără ploaie, acela al pietrelor plutind, acela al lutului patern, acela al scoarţelor de copac nostalgic. E mirosul unic al toamnei; l-am simţit azi pe la 19 şi ceva lângă podul Băneasa într-una din lungile călătorii pe care le fac. După muncă.

Moartea poate fi minunată, magifică, suprinzătoare. Moartea naturii la doar un metru de eul meu. Să fie moarte. Să fie toamnă.

*One Cool Fossil – This Changing World (Part 1)*

Sursa fotografiei: https://lorem1psum.deviantart.com/art/Road-to-autumn-Wallpaper-145186994

Publicat la data: