Pe când încă mai stăteam pe Viilor vedeam din când în când în fața blocului un om. Stătea în mijlocul aleii cu mâinile în buzunarele hainei sale lungi și cu fața spre stradă. În dreapta era un coș de gunoi și pe el îi stătea de obicei un Tuborg desfăcut și golit pe jumătate. Nu părea să aștepte vreodată pe nimeni și nici un alcoolic notoriu nu părea să fie. Tresărea de fiecare dată când îl luam prin surprindere. Într-o seară a rămas blocat o bucată de timp pentru că, încruntat fiind, m-am uitat adânc și insistent în sufletul lui (am observat că asta funcționează mai bine decât a te scuza că n-ai loc să treci).

La început m-am uitat suspicios la el, apoi, în timp, omul mi-a devenit model. Să fii un om relaxat înseamnă să bei o bere cu tine însuți pe-un coș de gunoi în fața blocului tău gri. Se poate și așa, nu musai miștocăreala clasică între băeții care sparg semințe pe care și le aruncă-n buricul dezvelit. Să bei o bere de unul singur imaginându-ți chestii – cu toții ar tebui să facem asta mai des și să ne mai calmăm naibii.

M-am mutat de curând în Titan, nu știu dac-am pomenit pe-aci. Da, am părăsit priveliștea cu trabant din garsoniera de pe Viilor și-am ales să-i mai dau o șansă cartierului ăstuia, prima dată n-a fost cu noroc. Momentan îmi place foarte mult totul, sunt încântat. E mult verde în jur, multe spații de stat și rumegat gânduri, băncuțe sub copaci, potecuțe, stropitori nocturne. Chiar lângă bloc e un mini-parc destul de ascuns și intim așa, mă gândeam că pot sta din când în când pe o bancă devorând o bere, întocmai ca omul de pe Viilor. Aș face asta după un drum lung cu mașina, timp în care nu pot să beau nimic alcoolic.

Am fost în Penteleu weekend-ul care tocmai a trecut și a fost super bine. Următorul merg iar la Buzău pentru o reuniune cu rudele. Apoi în Ceahlău la sfârșit de lună, plec vineri și mă întorc luni pe la Constanța. Schimb jobul de la începutul lui Septembrie și asta presupune ca prima săptămână s-o petrec la malul mării. Apoi o tură prin Bulgaria pe undeva. The wind of change blows straight into the face of time, vorba cântecului. Și-apoi ce-o mai fi om mai vedea. Tot cu cântec înainte.