Tipul ăsta are dreptate. Să ţii un blog e o metodă destul de eficientă de a învăţa lucruri. Tot încerc să conving cât mai multă lume să se apuce de scris orice, însă până acum nu cred că am avut prea mult succes. Scrisul e un medicament, însă problema e că nu eşti convins de nici un medicament până nu-l încerci. Puţină lume încearcă scrisul.
Ţin blogul ăsta, sub o formă sau alta, de aproape 4 ani. Au fost momente când am vrut să-l închei, momente când inspiraţia îmi zburda prin minte. Însă toate momentele astea au cu siguranţă cel puţin un sens: m-au învăţat câte ceva. Că a te manifesta e nu numai un drept, ci aproape o obligaţie, că a rămâne indiferent e arma celor slabi, că în ciuda aceleiaşi limbi e nevoie de mai mult pentru ca oamenii să te înţeleagă, că trebuie să reduci fiecare idee la un esenţial în jurul căruia să construieşti. Şi mai multe altele.
Fă un lucru bun pentru tine: apucă-te de scris. Scrie pentru tine sau pentru alţii. Şi înainte de a spune „eu n-am talent la scris” încearcă şi demonstrează-ţi asta prin fapte. Eu şi alţii suntem sătui de vorbe goale.
Despre Claudiu Constantin
LOL ! “Scrieti, baieti, numai scrieti !”
Da, ceva in genul ala